Cu popcornicosii la Bucuresti

Urmeaza o poveste minunata despre experientele popcornicosilor la Bucuresti, asa ca rezervati-va ceva timp sa va delectati cu aventurile noastre la Olimpiadele Comunicarii!
Totul a inceput de cu seara, cand popcornicosii toti isi pregateau bagajele si isi dadeau telefoane de confirmare. A sosit apoi dimineata, iar popcornicosii s-au intalnit in gara si au urcat in tren. Aici a inceput aventura! Marius a venit cu ideea "geniala" hai sa nu stam pe locurile noastre, sub pretextul ca vom lucra la laptop si vom avea nevoie sa il reincarcam, dar se pare ca n-a fost cazul si tot drumul pana la Bucuresti am fost nevoiti sa cedam cate un loc, pe rand, la oamenii care veneau! Pe acelasi drum, Razvan - Grauntele Ghidush ne-a batut la cap pana la disperare cu obiectivele campaniei, incat pana cand am ajuns la Bucuresti stiam toti care sunt acestea pe de rost! Slava Domnului ca a mai si dormit, ca doar asa era liniste in tren, dar cine poate dormi mult in asa conditii in afara de Iustin? Cum se trezea, cum iar: "Obiectivele campaniei!" urmat de: "Razvaaaaaann!!!!"
L-am mentionat mai devreme pe Iustin; mama cat a putut sa doarma! Unde te uitai, Iustin dormea! Pe o parte, pe cealalta, mai drept, mai stramb, in fund, la unele pozitii ne miram si noi! Innes asculta muzica sau mai dormea rezemata de Razvan, cand acesta statea locului, Alexandra butona telefonul de zor iar Marius mai facea din cand in cand cate o poza!
In tren am avut parte de multe lucruri, ca doar n-am stat pe locurile noastre, multumita lui Marius! Am tinut si o lectie interactiva despre cum sa ascultam muzica la telefon utilizand castile, ca oamenii normali, nu speakerul la maxim ca toti cocalarii, dar cocalarii nu erau atenti la "nimicurile" noastre.
In sfarsit drumul spre Bucuresti s-a incheiat si aventura incepe din nou. Ne impartim pe directii, care unde era cazat. Innes ia metroul, unde a fost urmarita de un individ care se dadea in mod direct la ea repetandu-i ca: "esti frumoasa!", "imi place de tine!", etc., insistand in acelasi timp sa mearga cu el la o cafea. Innes a reusit sa scape de el si traieste sa povesteasca si nepotilor. Alexandra nu a avut porbleme cu transportul, fiind condusa la autobuz, insa baietii Iustin, Razvan si Marius chiar ca vor avea ce sa povesteasca!
Au inceput cautarea, pe jos, a locului de cazare. Telefoane, GPS, intreaba publicul, in sfarsit a fost gasit hotelul cu pricina: Hotel Marna! (stanga pe calea Grivitei dupa un alt hotel mare de 3 stele)
Cel mai fabulos hotel de 1* (da! o stea!) care iti ofera la pretul de doar 160 RON/noapte un confort sporit alcatuit din: camera la etajul 5(pentru a-ti dezvolta muschii picioarelor ca sa poti fugi in cazul in care te urmareste vreun camatar pe drum inapoi; era si lift, dar la cum arata ne era frica sa nu ne fie loc de veci) cu baie proprie (situata in afara camerei,bineinteles, deoarece transparenta este importanta), cu dus care merge pe baza de palme si injuraturi, la fel ca si apa calda si o buda cu vedere(din afara catre tine-din nou remarcati transparenta!) a carei hartie igienica era securizata cu lacat (chiar nu glumim, era pus lacat pe hartie!!!). Bine a aveam chiuveta in camera, fix langa patul lui Razvan! Tot in camera mai aveam si un telefon CU DISC si un televizor (pe care ne temeam sa-l deschidem sa nu cumva sa ne taxeze in plus). Si cu asta am incheiar magnifica descriere a Hotelului Marna!
Baietii au facut un dus si au plecat sa se intalneasca cu fetele. Ne-am plimbat, am facut poze, iar apoi lumea a plecat la culcare, nu inainte de a citi 8 povesti nepotelei (in cazul lui Innes) sau de a manca un meniu la KFC si a bea o Silva Bruna (in cazul baietilor-apropo, Iustin nu mai mananca la KFC!!!).
Dupa toate astea, ne-am luat somn instant, ca mai apoi sa ne trezim dimineata in ordinea Marius, Razvan...(mai stam putin, inca putin, inca putin)....Iustin...si am pornit cu totii cu GPS-ul in mana catre locatia unde se desfasurau Olimpiadele Comunicarii!
Acolo am facut cunostinta cu ceilalti participanti, cu organizatorii si bineinteles am impartit tuturor cate putin popcorn pentru noroc, impreuna cu un zambet si o sincera urare!
Dupa rasete, jocuri si repetitii muhuhuhuhhuuuuuulte a sosit si momentul adevarului: Prezentarea in fata juriului!!!
A fost super interesant. Am intrat in forta, activi, in ritmul nostru energic, am trezit juriul din somn, le-am oferit si ceva de mancare (popcorn, bineinteles!) si am demarat prezentarea! La un moment dat, juriul batea din palme la unison cu noi, apoi lucrurile au devenit mai serioase, desi pe noi ne bufnea rasul cand il auzeam din nou pe Razvan cu obiectivele campaniei! Dupa prezentare am stat la discutii, am mai glumit, iar apoi ne-am strans catrafusele si am plecat cu inima impacata: A JOB WELL DONE!!!
A urmat apoi sarbatorirea! Ne-am adunat, am sarbatorit, am baut si o bere, doua , trei, cate am mai baut ca eu nu mai stiu?Apoi am condus-o pe alexandra la tren (a trebuit sa plece mai devreme) si ne-am intalnit cu prieteni veniti si ei la OC si apoi am tras o tura si pana pe Valea Regilor, la o narghilea (ca la noi asa se cuvine), ca pe sfarsit sa ne urcam si noi in tren spre Iasi, unde tot drumul, Razvan si Iustin au dormit ca faraonii unul langa altul intinsi cu mainile pe piept, Innes si Marius au adormit cu laptopul in brate uitandu-se la film, ca mai apoi sa fie treziti de un cetatean binevoitor pe motiv ca: "Va cade televizorul!". Cu ocazia asta Innes s-a intins mai bine, iar Marius a inceput sa se joace pe calculator: vrrrum-vrrrrum!
Cam asta a fost experienta noastra la OC, una memorabila si amuzanta, de care ne vom aminti peste ani si ani, experienta pe care am impartasit-o tuturor de cum am venit, pentru ca se merita a fo povestita. Cu siguranta este cel mai mare entry pe blog si nu cred ca vom depasi prea curand recordul acesta. Va multumim ca ati avut rabdare cu povestea noastra si va uram o seara popcorniceasca!